Spre Durmitor

Radu

Dupa doua zile de huzur, parasim Kotorul cel turistic si o taiem in directia Durmitorului, in cautarea celui mai tare loc de pus cortul, ca asa ne-a zis noua un backpacker francez pe cand eram la hostel in Skopje, campingul cel cu nume de poveste: Ivan Do.

Dragos si Irina o iau pe epica sosea Kotor-Cetinje, eu cu Iulia direct spre Niksic urmand sa ne regrupam mai tarziu.

Imi suna in cap in continuu melodia aia stupida de la Bosquito, nu stiu de ce, nu stiu de unde, ca n-am fost niciodata fan, dar nu se mai opreste...

Cand te vad parca ametesc

Ca o lumanare ma topesc

Mi-as dori sa fiu toreador 

Si sa-ti arat ce tare sunt in DURMITOR

Haaai ai ai

Da-i inainte cu tupeu

Haaai ai ai

si-ai sa vezi ca nu e greu!

Oprim pe marginea drumului sa admiram un pic peisajul. Suntem noi doi, cele 45 de grade de afara si o doamna care sta la umbra propriei tarabe cu produse traditionale. N-apuc sa gust bine dintr-un borcan cu dulceata ca aud sunet de motocicleta. Din sens opus, calare pe o Aprilia Pegaso, parca scoasa din tipla, apare tanarul Milos Pavlovic, sarb, din Belgrad, solo, in drum spre prietenii lui din Budva. Ne apucam sa povestim una-alta, cand vad cu coada ochiului un Passat, in marsarier, indreptand-se direct spre motocicleta lui Milos si...poc! Motocicleta-i cu rotile-n sus. In masina un domn si-o doamna trecuti de prima tinerete, par sa nici nu-si dea seama ca au lovit ceva. Milos sare ca ars, incepe sa injure pe limba lui. Ma uit la numerele Passat-ului. BiH. Bosnia. Fuck! Bosnia+Serbia = orice numai love nu. De la volan coboara domnul care e cam cat dulapul si tot gesticuleaza, ca si cum ar zice ce ma, doar ti-am dat-o un pic pe jos! las' ca trece... Milos pare ca-i zice ceva de mama sau pe aproape, oricum suna foarte rau. Bosniacul pare ca injura si el, apoi se urca inapoi la volan. Da sa plece. Milos dupa el, ii deschide portiera si parca vrea sa-i dea o bucata. Cat de darz e sarbul asta! Frate, e groasa, zic, si ma gandesc cum sa-i despart pe astia doi in caz ca iese nasol. Bosniacul aproape ca rupe usa sa se dea jos la sarbul meu. Ma gandesc ca a scos vreun pistol, ceva, o arma, ca-l vad pe Milos cum sare inapoi. Nu stiu ce-si zic astia doi dar suna ca dracu'. Balcanii, scurt pe doi, se intampla in fata mea. Pe cat de vulcanic a inceput totul pe atat de platonic pare sa se incheie povestea ca pana la urma par sa-si schimbe ceva numere de telefon si pace. Fiecare pe drumul lui, numai ca motoreta cea noua a lui Milos nu mai vrea sa porneasca si are maneta de frana rupta. Scot trusa de scule si cu ce am eu, cu ce are si sarbul incropim o maneta care sa-l duca pana la Budva. motocicleta o pornim impinsa, tragem repede niste poze fara sa oprim motorul si bon voyage!

Iulia, in locul unde am mancat cel mai bun gulas, inspirata de blana de mistret, scrie in jurnal.

La intrarea in Durmitor ne regasim cu ai nostri si pornim spre Ivan Do, unde e frumos pe cat zicea francezul nostru, ba mai mult. Incheiem seara cu supa instant de cocoș fara cocoș, rachiu de la Zahi din Macedonia si un cer plin de stele.