Iulia
Trezirea la 8. Astazi planuim toti patru sa fugim prin Croatia. E cald si un pic peste buget. Stim asta pentru ca am tot cautat cazare. Ei vor scurta un pic excursia. Vor sa urce in cateva zile in capitala Sloveniei, la Ljubljana.
Plecam din Mostarul pocnit. Caldura foarte mare, mon cher.
La granita cu Croatia ne ia cu fierbinteala si nu mai asteptam la coada inexplicabil de mare. Oamenii in tricouri din masinile lor cu aer conditionat nu vor sa ne lase mai in fata. Asteptatul constiincios la coada e ceva imprimat pe creierul nostru, al celor care au trait sub comunism, vreau sa spun.
Stam in laterala drumului si Radu injura de mama focului in casca. Doi domni ies din ghiseu. Se pare ca ne-am facut remarcati. Ne intreaba de speak english, de ceva de declarat, de pills. Daca avem pills? Da avem ceva. Normal. Ne pun sa tragem pe dreapta si sa le aratam. WTF?! Macar ne dam jos de pe motor la umbra unui copac. Ne descotorosim de "paltoane" si casti si da-i de cotrobaie. Scoate din cutie sticla de apa, pepenele, smochinele proaspat cumparate, biscuitii, chestii stalcite...Aha! Iata si punga. Se aude un Oho! din partea lor. Probabil au impresia ca au capturat ceva. Le iau pe rand, intreaba, spun ca sunt cam multe pentru stomac...Radu incearca o gluma cu da, cu mancarea de la voi...digestia e mai grea. Ei nu se amuza. Deloc. Oricum, lasa inspectia balta si ne ureaza drum bun.
Domnilor, eram doar turbati de canicula, nu sub influenta.
Din turbare dam in Split in isterie. Ne intalnim cu Dragos si Irina intrand in centrul vechi. Ce coincidenta! Tare intalnirea. Trebuie sa cautam loc de parcare si poate stam cu ei la o cafea.
Ce parcare? Radu cauta sticker (evident) la o taraba, doua. Am adus motorul pana la intrarea in partea frumoasa a orasului. Un domn se ia de noi. Zice ceva de Serbia si sa plecam cu motorul cat mai repede de acolo. A! Suntem din Romania? Atunci no problem.
As bate pe cineva. Radu la fel. In momentul asta suntem periculosi unul pentru celalalt. Ne punem castile care fierb si, bombanind, plecam mai departe.
Oprim la doi pasi de Split unde dam pe o singura pizza echivalentul a 50 de lei. Macar Radu si-a gasit acolo sticker.
In momentul asta, coasta dalmata, frumoasa in sine, nu ma impresioneaza, si in nici un caz lookul aproape imaculat occiental. Dupa ce am aflat povestile formarii acestor granite de state moderne, ale tuturor din zona balcanica, dupa cat si-au dat in cap, s-au ciopartit, expulzat, anihilat ma cam doare in pix de aceasta imagine de Europa moderna.
Imi vine sa adorm in timp ce ma coc la foc mic pe Roibu mergand. Facem pauza de cafea imbuteliata din benzinarie si cautam loc de pus capul jos.
Mergem pe niste ulite prafuite si dam de un mini camping, miniloc de pus cortul la doar (?!??!!) un pic peste 20 de euro, fara net, cu dus rece si tantari pe masura dispozitiei mele proaste.
Dar suntem la zece metri de Adriatica, in care ne aruncam. Prindem un apus epic si bucatarul excursiei, adica Radu, face niste paste cu ton incredibile la buteliuta noastra.
Acum e bine dar maine vrem sa strabatem vreo 400 de km. Valeu! Pana maine servim un sprit sub luna plina si ne miram ca nu mai transpiram respirand.
