De la Berat pe malul Shkoder-ului

Iulia

   Cu Makis poti sa stai de vorba ore-n sir. Incearca sa ne convinga sa mergem cu el ca ghid prin Berat dar inca o zi aici inseamna o zi in minus altundeva, asa ca ne punem toti catrafusele si o luam din loc spre nordul Albaniei. Makis ne recomanda sa merge intr-un loc, la Capul Rodon (Kalaja e Rodonit). E in drum, asa ca de ce nu?

     E cam cald. Trecem prin Durres doar ca sa ne luam un burek si fugim mai departe.

    Sa fie far? Sa fie in varful dealului? Sa fie biserica? Sa fie port? Dupa ore de drum superb cu marea Adriatica pe langa noi, ajungem in sfarsit la Cap Rodon unde...e o nunta, alte mirese se pozeaza cu scenarii dramatice in spate, mult circ si paine intr-un loc idilic. Sa fugiiim!

    60 de buncare. Inca nu am facut poze langa ele. Radu, nu uita! Vreau poza langa unul.

   Incercam alt drum care ar trebui sa dea in cel principal spre Shkoder. Ce-am zis de drumurile albaneze? Puteti uita. Ne pierdem prin niste coclauri sinistre. Drumurile care pe harta par facubile arata ca ulitele din cel mai jalnic sat in Romania.

    Suntem pierduti? Ne vor ataca albanezii pe off-road-urile astea? Irina si Dragos nu sunt de vazut. Semi-panica. 

Ne regasim de abia in Shkoder la o cafea. Ne-a rupt ziua asta pe coclauri. Ne retragem la un camping la cativa kilometri in afara orasului (Lake Shkodra Camping), pe malul lacului. Surpriza! E minunat si nu apare in Lonely Planet. Suntem salvati.

Theth. Muntii Theth. Sa mergem maine acolo?

Roibu stand la povesti cu fratii mai mari, in camping la Shkodra.

Prima zi de Albania

Iulia

   Treizeci si noua de buncare. Asta este rezultatul vanatorii de pe drum. Incepand cu cel de pe granita cu Macedonia. Citisem despre dictatorul nebun care a impanzit Albania cu buncare pentru ca ii era teama ca o sa fie atacat de toti si de oriunde dar nu ma asteptam sa le caut ca nebuna si sa le numar din mers.

   

*Obligatoriu: de facut poza langa ele, pe ele. Neaparat. Spune lui Radu.

  

  Auzisem ca drumurile sunt foarte proaste pe aici dar informatia ar trebui actualizata. Pe unde suntem noi acum asfaltul e ca-n palma, proaspat, acum acum il toarna.

   

  Dam de benzinariile Kastrati, salamul Pula si restaurantul Pishat si tot radem cand mai facem cate o pauza. Cum sa nu razi?

   

  Ne ratacim un pic unii de ceilalti dar ne reintalnim in vechiul Berat, un oras tare de tot, conservat cum trebuie, cu casele lui albe din piatra si cele trei cartiere puse de-o parte si de alta a Osum-ului. Cazare la Ana's House, vis-a-vis de hostelul recomandat de "biblia calatorului" - Lonely Planet. Aici il intalnim pe Makis care e student in Romania si ghid in orasul natal, pe timpul verii.

   

  Albanezii au ceva cu ordinea si curatenia. Am vazut o gramada de spalatorii pe drum, paduri ordonate la linie, iar doamna locului - Ana, probabil - curata in continuu dupa noi.

   Suntem rupti de foame si o luam pe stradutele intortocheate si fara nume. Se pare ca cei de aici au preluat programul de siesta al grecilor: bucatarii inchise pana dupa sase. Dar noua ne e foameeeeee! Nici nu terminam bine de urlat ca Ilija si fiica Patricia ne agata si ne invita in gradina lor din spate, la o masa traditionala. Sa fie bine, sa fie rau, oare ne vor rapi, jefui, etc... Prostii.

   

   Mancarea e senzationala, locul frumos, tantarii ne terorizeaza dar Ilija a dat cu niste Raid - doar putin ca sa nu ne deranjeze.

  

  Italiana e limba de conversatie, deci eu si Irina stam si ascultam si intelegem cam trei sferturi, in timp ce Dragos si Ilija parlamenteaza, iar Radu completeaza cu italiana lui invatata din desenele animate.

   Cu burtile plesnind urcam sus de tot la cetatea care inca e locuita, intotdeauna a fost asa. Prindem si apusul pe acolo.

   L-am intrebat pe Makis de ce pe dealul din departare scrie mare NEVER. De fapt ar fi trebuit sa scrie ENVER, prenumele sociopatului care le-a fost dictator, dar soldatii care erau la un moment dat in aplicatie pe acolo au facut un act de creatie.

Ce fac unii pentru un selfie!

Ohrid

Radu   

   Ajungem pe seara in Ohrid si nu apucam bine sa punem rotile in oras ca suntem asaltati din stanga si din dreapta de localnici doritori sa ne cazeze la supra-pret. Doi ne invaluie pe biciclete, unul pe scuter, apare un al treilea, o femeie, tot calare. Scapam cumva si ne gasim propriul sobi, o camera cu balcon intr-o pensiune la 15 minute de centru vechi, pentru 10 euro de persoana, la o doamna care o rupe pe aromaneste un pic. Dam o tura pana in orasul vechi sa vedem amfiteatrul unde se bateau gladiatorii si picam lati. Cam asta a fost pe ziua de azi.

Dimineata check-out-ul e devreme, la 10;00, dar gazda noastra e de treaba si ne lasa sa tinem bagajele si utilajele din dotare la dansa in curte pret de cateva ore, cat sa ne dam seama si noi ce e cu Ohrid-ul asta, pe lumina.

    Azi vrem sa campam. Si nu oriunde. Vrem la Sveti Naum, la recomandarea lui Zahi, fix pe malul Ohrid-ului, fix in locul unde se varsa din munte apa care umple lacul asta frumos. Locul e la 40 de kilometri de orasul Ohrid, foarte aproape. Drumul merge serpuit pe malul lacului. O placere. Ajungem repede la locul cu pricina si, SURPRIZA!

    O mare bariera sta in calea fericirii noastre iar un domn in uniforma militara ne spune pe englezeste ca aici, la campingul asta de zici ca ai ajuns in gradina Eden-ului, au voie doar macedonenii. Locul e pe granita cu Albania, poate de-asta. 

   Facem stanga-mprejur din paradis si ne retragem cativa kilometri mai sus, la un alt camping, in sat la Ljubanitsa. Locul e cinstit, sincer, ieftin si curatel dar are un puternic iz comunist. Zeci de rulote fara roti stau abandonate si lasa loc imaginatiei pentru scenarii care se intorc mult in timp, in perioada de maxima glorie a locului. Langa ele sunt si foarte multi rulotisti, cam ca la noi pe la Gura Diham sau pe Cheia, genul de familii care iti dau senzatia ca s-au scos de la intretinere pe toata vara si-au lasat agitatia oraselor ca sa traiasca langa apa.

   O fetita vorbeste cand in engleza cand in macedoneana cu prietenul ei imaginar, un batran arunca plictisit cu pietre in apa, un pescar uitat in larg. Dragos face niste paste foarte bune pe care le devoram langa satra noastra, casa noastra pentru urmatoarele doua zile.