Prima zi de Albania

Iulia

   Treizeci si noua de buncare. Asta este rezultatul vanatorii de pe drum. Incepand cu cel de pe granita cu Macedonia. Citisem despre dictatorul nebun care a impanzit Albania cu buncare pentru ca ii era teama ca o sa fie atacat de toti si de oriunde dar nu ma asteptam sa le caut ca nebuna si sa le numar din mers.

   

*Obligatoriu: de facut poza langa ele, pe ele. Neaparat. Spune lui Radu.

  

  Auzisem ca drumurile sunt foarte proaste pe aici dar informatia ar trebui actualizata. Pe unde suntem noi acum asfaltul e ca-n palma, proaspat, acum acum il toarna.

   

  Dam de benzinariile Kastrati, salamul Pula si restaurantul Pishat si tot radem cand mai facem cate o pauza. Cum sa nu razi?

   

  Ne ratacim un pic unii de ceilalti dar ne reintalnim in vechiul Berat, un oras tare de tot, conservat cum trebuie, cu casele lui albe din piatra si cele trei cartiere puse de-o parte si de alta a Osum-ului. Cazare la Ana's House, vis-a-vis de hostelul recomandat de "biblia calatorului" - Lonely Planet. Aici il intalnim pe Makis care e student in Romania si ghid in orasul natal, pe timpul verii.

   

  Albanezii au ceva cu ordinea si curatenia. Am vazut o gramada de spalatorii pe drum, paduri ordonate la linie, iar doamna locului - Ana, probabil - curata in continuu dupa noi.

   Suntem rupti de foame si o luam pe stradutele intortocheate si fara nume. Se pare ca cei de aici au preluat programul de siesta al grecilor: bucatarii inchise pana dupa sase. Dar noua ne e foameeeeee! Nici nu terminam bine de urlat ca Ilija si fiica Patricia ne agata si ne invita in gradina lor din spate, la o masa traditionala. Sa fie bine, sa fie rau, oare ne vor rapi, jefui, etc... Prostii.

   

   Mancarea e senzationala, locul frumos, tantarii ne terorizeaza dar Ilija a dat cu niste Raid - doar putin ca sa nu ne deranjeze.

  

  Italiana e limba de conversatie, deci eu si Irina stam si ascultam si intelegem cam trei sferturi, in timp ce Dragos si Ilija parlamenteaza, iar Radu completeaza cu italiana lui invatata din desenele animate.

   Cu burtile plesnind urcam sus de tot la cetatea care inca e locuita, intotdeauna a fost asa. Prindem si apusul pe acolo.

   L-am intrebat pe Makis de ce pe dealul din departare scrie mare NEVER. De fapt ar fi trebuit sa scrie ENVER, prenumele sociopatului care le-a fost dictator, dar soldatii care erau la un moment dat in aplicatie pe acolo au facut un act de creatie.

Ce fac unii pentru un selfie!