Krushevo

   Jurnal de pasager racit

   

   Dimineata in Skopje, cu cornuri si cafea si un caine numit Zhile (Jile), care nu vrea sa stea la poze, e buna. Lenevim prin gradina hostelului mai mult pentru ca avem un traseu scurt: trei ore pana in Krushevo. 

   Pe drum ne gandim sa facem dreapta, spre Parcul natural Mavrovo. Un politist ne asigura ca drumul e practicabil. Ieeei! Dupa cam 100 de km de voie buna si munti frumosi dam de o fundatura. Irina si Dragos fac stanga-mprejur dar pe noi ne impinge din spate spiritul de aventura. O luam pe off-road in sus. Cica ar fi drum de 30 de km, cica ar fi greut, cica ajungi totusi unde trebuie... Dupa doar 6 km dam de o mini-intersectie, multi cai care pasc si un domn la bustul gol, genul Bruce Lee, dar teribil de afumat, ne face sa intelegem clar ca pe-acolo nu se trece. Situatia pare destul de periculoasa, mai ales ca de undeva din apropiere mai urla cineva la noi si nu stim daca ne invita sa bem impreuna sau ne anunta ca e gata sa ne impuste pentru ca ne-am apropiat de caii lui. Asa ca ne intoarcem. 

   Mai intrebam niste oameni, gasim niste indicatoare care duc spre nicaieri, facem poze de consolare si ne intoarcem.

   In loc de trei ore eu simt ca am facut zeci de mii. Am mers o zi intreaga in cautarea orasului Krushevo. Am servit la pranz chipsuri si niste batoane de ciocolata cu vechiul gust al bomboanelor de pom. Nu ma plang! Macedonia este atat de frumoasa - de fapt e mai mult decat frumoasa dar nu am acum in cap un cuvant care sa exprime mai mult.

   In Krushevo, daca ceri o indicatie, tot orasul iti sare in ajutor. Asa gasim casa lui Zahi. Cobor de pe motocicleta, imi tremura picioarele, o iau pe Zahi in brate si stiu ca totul e bine. Am ajuns in cel mai frumos oras din lume.